68 de kilograme şi 1 metru 83

„o anestezie să mă cuprindă complet/ ca un costum de scafandru”

Autor / Andrei Luca
Fotograf / Alberto Polo Iañez
11 Iulie 2015

1.
Vacanțe în hoteluri cu pereți subțiri
prin care se aude
că el vorbește mult celălalt ascultă
au voce frumoasă baritonală
Râd cu dicție perfectă
probabil încă la începutul unei relații
cu un orizont conjugal cald fericit

2.
mașina oprește în parcare
doi oameni coboară
trec îmbrățișați prin ușile rotative
intră în hotel
ea în rochie de mireasă
la sfârșitul celei mai frumoase seri încă
nu realizează că au rămas acasă hainele de schimb
pentru a doua zi

3.
În liniștea noastră de o săptămână
Din spate până în față pe dosar
s-a rostogolit un flacon cu vitamine
și acolo am pus amândoi certificatul de deces
peste cel de naștere și căsătorie
când am închis ca o ploaie rostogolindu-se înapoi pe dosar
era sunetul flaconului cu pastile.

4.
68 de kilograme şi 1 metru 83
Sub pedala de acceleraţie şoseaua devine un elastic întins
aş vrea să ne oprească poliţia
şi să nu mai ajung
cerul alunecă pe capotă
prin parbriz ne surprinde mâncând
coboară pe lunetă
120 de kilometri cerul s-a mulat pe maşină
iară şi iară.
Coborâm. undeva pe stradă
În spatele nostru maşina se face tot mai mică
Până dispare

(dacă scările sunt impare se întamplă ceva rău
îmi potrivesc talpa în interiorul plăcilor de gresie
dacă nu calc pe îmbinări se întamplă ceva bun.)

pe hol
10 oameni şi un troler mic
aşteaptă
închid ochii pe rând
cel drept cel stâng
cel drept cel stâng.
uşa cabinetului se mişcă
cu tot ce se se află în spatele ei

între tragediile de pe mare şi operaţiunile de salvare
trece un timp
in care apa lucrează
asta mi s-a blocat în cap
şi nu va mai dispărea
niciodată
este ceva ce trebuie învins
dar nu va fi învins
niciodată

“68 de kilograme şi 1.83, domnu doctor”
viața împărțită în 80 de centimetri de lucruri clare
despre ceilalţi 103 am uitat îmi povestesc alţii
o anestezie să mă cuprindă complet
ca un costum de scafandru

5.
i-am lipit lama lângă ureche
sub perciune
am tras.
mi-a zis să-i rad şi mustaţa.
n-am vrut,
spunea că nu o poate face singur
că nu a pus în raniţă oglinda.
pielea scrâşnea.
în urmă înfloreau bubiţe.
la final a dat cu spirt.
doare?
doare.
rău?
a râs.
am luat undiţa şi am mers pe urmele lui printre copaci.
era noapte şi mirosea a spirt.

în Dunăre picuri de apă mi se agăţau de lobul urechilor.
străluceau puţin
ca nişte cerceluşi
apoi se rostogoleau pe gât
în jos

a doua zi bunicul a fost tăcut.
n-a întrebat nimic de şcoală
sau doamna învătătoare.
doar în autobuz spre casă a vrut să ştie
dacă am o prietenă.

Inapoi acasă
Pe holul îngust şi întunecat catre baie
maşina de spălat storcea rufe.
Şi tremura.
m-am suit pe ea avand încă rucsacul în spinare.
Când am auzit paşii greoi ai bunicului
mi-am strâns picioarele,
i-am facut loc să treacă
s-a scuzat de mai multe ori şi a trecut mai departe.
Furtunul a zvâcnit lovind cu zgomot pereţii wcului.
Maşina începuse iar să evacueze.

#andrei luca #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.