about:blank

„lungimea rădăcinilor nevopsite rămâne unitatea mea de măsură/ pentru fericire”

Autor / Iris Nuțu
Fotograf / Miss Complejo
04 Ianuarie 2016

clementine kruczynski

e simplu
uneori mi-e dor să nu scriu

dar devin tandră cu obiectele pe care știu că le ating 
pentru ultima dată

sunt incapabilă să mai fac diferența
dintre trist și frumos

aseară mi-am călcat în picioare rochia
mai ceva ca promisiunile pe care le-am făcut
pe vremea în care eram suficient de îndrăgostită 
cât să am voie să nu mă țin de cuvânt

aș vrea să mă dea cineva prin răzătoare
să văd exact unde

am greșit când serotonina și endorfinele mi-au adus aminte    
că nu suntem decât gândurile pe care le avem
în timpul unui sărut

atât despre mine
lungimea rădăcinilor nevopsite rămâne unitatea mea de măsură
pentru fericire

iar ăsta nu-i decât un poem scris undeva în cele
30 de minute în care am așteptat 
ca părul meu să își schimbe din nou culoarea

 

earl grey. postcard

n-am nevoie de hărți n-am nevoie de lanternă

mintea ta e o grădină în care
nu mi-a fost niciodată teamă
să mă plimb pe întuneric 

acasă înseamnă păr de pisică 
același pliculeț de ceai pentru amândouă
și un perete rece de care ne ferim în somn

aici plânsul nostru respectă măsura pieselor 
care ne fac rău când le punem pe repeat
ne uităm apoi la un film ca să ștergem urmele 

și prima dată când vorbim la telefon după toate astea
vocea ta sună ca un animal care învață să meargă

sunt în a doua jumătate a listei
fondul de ten rămâne pe ecran după ce închid

scrumul se stinge în apa din cadă

în hainele tale am fost tânără și vulnerabilă asta 
s-a văzut mai târziu

 

tinder. drafts folder

tot ce aș putea să scriu acum se duce 
într-o aplicație pentru oameni care se simt singuri 
și în timpul zilei 

nu vreau s-o forțez 
dacă poemele mele vor să își prindă părul 
drumul e liber 

seamănă cu ceva ce am mai văzut 
ceva care e dureros doar pentru că ne-a fost 
familiar amândurora 

e ca atunci când mi-am adus aminte 
că mă duruse o măsea abia după ce 
am spart o nucă cu dinții și durerea 
nu mai era acolo 

seamănă cu noi pe vremea în care ne permiteam 
luxul de a plânge în parcurile centrale ale orașelor străine 

nu merită efortul

#iris nutu #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.