263. Amintiri din sanatoriul berghof împreună cu gabi

„am înghițit cele 15 pastile/ una câte una/ sorbind vin dintr-un pahar mic”

Autor / Horia Șerban
13 Ianuarie 2015

I

a)
știam că până la urmă vom ajunge aici
dar e mai bine
sunt mult prea obosit și-așa
b)
camera bântuită de o liniște densă
iar noi priveam cele 30 de pastile albe aruncate pe masă
mica distanța ce se întindea
înaintea noastră
nu era deloc verosimilă
c)
în fața inefabilului
aș fi vorbit toate nimicurile
dar pastilele mă priveau insistent
cu ochii unor pisici înfometate
d)
niște pisici care-și vor mânca stăpânul
după ce acesta va muri
și nu vor mai avea nimic altceva
e)
ne-am înghițit fiecare grămăjoara lui
ea cu vin alb
eu cu lapte rece
dimineața începea să capete acea nuanță
vineție
urma să fie o zi însorită
sau cine poate ști
f)
gabi a fost prima care și-a pierdut cunoștința
tremura desculță pe podea
și încerca să prindă covorul
între degetele de la picioare
își dădea ochii peste cap
iar părul îi intra în gură cu fiecare
efort pe care-l făcea
ca să mai respire
g)
pe mine umbra m-a lovit în spate capului
abia după câteva minute
am căzut de pe canapea
și m-am lovit de scaun
degetele ei lungi
păreau să caute în continuare
ceva printre firele covorului
g’)
am văzut cum orașul se inundă
o mașină albă și zgomotoasă
s-a oprit
în fața geamului
h)
am închis ochii
h’)
mă cufundam în podea
era tare și simțeam o durere
surdă cum arde mocnit
în pieptul meu
durerea există
și cu ea
exist și eu
precum cerul vinețiu
bălțile
și păsările care se bălăcesc în ele
i)
când m-am trezit eram legat
de mâini și de picioare
aveam pulsul scăzut și mi-era frig
prea multă piele prea multă piele prea multă piele
prea multă piele
i’)
îmi decojeam straturile de piele una câte una
le împătuream le ascundeam sub pernă
și repetam mișcarea
j)
umbra m-a izbit din nou
iar când m-am trezit
totul radia bucurie
k)
deja mă obișnuisem cu fantomele
care treceau să mă viziteze zilnic
trăgeau draperiile
îmi puneau niște pastile
și un pahar cu apă pe noptieră
apoi plecau
mă lăsau în pace dacă tăceam sau dacă priveam în altă parte
m)
în a șaptea seară am căutat-o pe gabi pe sub cearșafuri
o auzeam plângând zgomotos
dar mereu apăreau alte cearșafuri pe care
trebuia să le dau deoparte
pielea mea începea să crească la loc
era prea multă
iar gabi plângea în continuare
n)
când numești un sentiment
sentimentul dispare
un fluture s-a așezat pe măsuța de lângă pat
stătea printre fâșiile de lumină
proiectate de transperante
a mișcat puțin din antenuțe
apoi a zburat
n’)
i-am spus și lui gabi de fluture și mi-a zâmbit
o)
de atunci nu am mai văzut niciun suflet
p)
furnicile au început să iasă din pereți una câte una
iar peștii de pe tavan se înghițeau între ei
m-am învelit complet cu pătura subțire
de sub geamuri se auzeau câini lătrând
unul dintre ei a sărit înăuntru
și mi-a intrat în cap
u-yu u-yu u-yu
stau singur în arlechinul minții
și câinele latră
u-yu u-yu
q)
tatăl deplânge
complexitatea
memoriei
în capul scărilor
când lumina se stinge
când lumina se stinge
r)
până
la
urmă
l-am
văzut
era
acolo
soarele
acum
este
un
ciob
s)
u-yu
t)
am luptat pentru libertate
și acum sunt miop
culoarul ăsta de unde vine
și unde se întinde
pentru totdeauna?
u)
azi am stat la o cafea cu erich ludendorff
în tranșee nu mai plouă de câțiva ani
v)
fantomele au furat-o pe gabi când a început
să-și smulgă părul cu ambele mâini
înălțate deasupra capului
confuze și amenințătoare
urma să moară
dar nimeni nu știa asta
x)
o pajiște
crește
în vaza
de pe
noptieră
y)
o inimă
bate
într-o pernă
z)
gabi a văzut fluturele și a început să-l alerge
însă acesta zbura mult prea repede
a sărit după el și l-a prins
strângându-l în mână au rămas suspendați în aer
am închis ochii și i-am văzut degetele lungi
de la picioare încleștându-se în gol
z’)
în sanatoriul berghof este liniște de la o vreme iar eu mă plimb de unul singur pe culoare
mă uit la săracii bolnavi de ftizie cum se unduiesc în grădină
mă uit la săracii bolnavi de ftizie și nu-mi dau seama dacă nu sunt de fapt niște crengi
în sanatoriul berghof nu mai plouă de câțiva ani

II

a)
plănuisem totul dinainte
pastilele
locul
muzica
b)
nu credeam că ziua asta
avea să vină atât de repede
nu credeam că există
o dată pentru
ziua asta
c)
minutele treceau
însă niciunul dintre noi
nu avea curajul să vorbească
d)
doar existam
și
atât
e)
am înghițit cele 15 pastile
una câte una
sorbind vin dintr-un pahar mic
horia le-a luat pe toate deodată
a tușit
apoi s-a întins pe canapea
f)
mi-e frig
și cald
tremur
o peliculă
cleioasă
de salivă
mi se strânge
în gât
sudoarea alunecă
pe șira spinării
tot mă gândesc
dacă am lăsat ușa deschisă
g)
s-a auzit o bufnitură
sau poate nu
în capul meu
se tot prelingeau umbre
plutesc dar nu știu încotro
h)
stai ce nu acum te rog
încă puțin nu nu dumnezeule
aproape am ajuns gata
repede repede
oxigen
lumini
i)
fiecare cu iadul personal
fiecare cu iadul personal
fiecare cu iadul personal
existența este cufundată
într-o tăcere care
se scurge odată cu stropii
de ploaie pe fereastră
sunt aici
dar nu singură
ei nu m-au observat încă
fiecare cu iadul personal
j)
doctorii vin zilnic să mă vadă
mereu este aceeași senzație de frig și cald
dar mă simt bine
zbor peste munți înalți
după aceea sunt înapoi în pat
învelită până sub bărbie și-mi vine să fac pipi
k)
vă iubesc pe toți
sunt mică-mică
nu plecați
de ce nu stăm împreună
chiar vă iubesc
pe toți
pot să plâng doar cu o jumătate din mine
pot să plâng doar cu o jumătate din mine
l)
abandonul este speranță
speranța este abandon
m)
îi fac cu mână
și nu-mi răspunde
trebuie să fug
horia mi-a povestit de fantome
pe mine nu mă vor găsi
fiindcă mi-am pierdut umbra
îi fac cu mână
și nu-mi răspunde
n)
ieri am trăit
mi-am dat seama de asta
când am văzut
sângele amestecat
cu vomă
în ligheanul de lângă pat
n’)
privindu-mi reflexia
oare aș putea fi chiar eu
sângele amestecat cu vomă?
o)
am auzit avioane
dar războiul s-a sfârșit
demult
eu te văd
te-ndepărtezi cu grijă
sigur nu ești doar cerul?
p)
am luat micul dejun în grădină
apoi am mai rămas să ascult
vântul cum bate printre frunze
ar putea la fel de bine să fie
real
aș putea la fel de bine să fiu
în pat
vântul s-a oprit
și o femeie a trântit o tavă cu mâncare
q)
privește pe geam
nu vezi?
nu vezi?
aceea e viața
uite-o cum zboară
r)
s-a dus atâta vreme și tot n-am văzut fantome
iar rănile de pe încheieturile lui horia
încep să se adâncească
s)
aș vrea să mă joc
cu copiii palizi din curte
ochii lor
par niște păsărele
de-abia ieșite din ou
urmărind
mingea veche
pe care și-o aruncă de la unul la altul
cine știe cât vor mai fi prin preajmă
și apoi oare
cu mingea ce se va întâmpla ?
t)
nu sunt aici
u)
zgârii grilajul patului
și nimeni nu observă
la fel a fost și când l-au îngropat
au aruncat cu pământ peste el
și toți au privit în altă parte
v)
îl simt cum se mișcă
nu e adevărat sigur nu e te rog
lasă-mă nu acum
l-am prins cu forță și am tras
mă durea
au venit și doctorii
dar erau transparenți
ei sunt fantomele
plecați plecați plecați
țipam însă cuvintele mi se înnodau în gât
m-au cuprins cu mâinile lor reci
m-au trânit
și m-au tras
către ușă
nu le vedeam
decât dinții
și umbrele
unduindu-se pe gresie
v)
e întuneric
și umed
iar de undeva se aude muzică
v-aș ruga să dați mai tare ca să ascult și eu
v-aș ruga să dați mai tare
v-aș ruga
degeaba
x)
lecția despre abandon
abcdefghijklmnopqrstuvxyz
abcdefghijklmnopqrstuvxy
z)
legăturile sunt deja pierdute
dar speranța nu este departe
simt licăriri de căldură
de parcă cineva mi-ar sufla
neîntrerupt în ureche
z’)
ce faci tu suflețel?
s-a mișcat puțin de-a lungul mesei
speriat de vibrațiile vocii mele
îți place mai mult înăuntru?
te cred afară începe să se facă frig
și-a defăcut aripile gata să-și ia zborul
am alergat după el pe hol
am sărit și l-am prins în căușul palmei
timpul se oprise
iar fluturele
mai bătea din aripi
singur și tăcut
aproape inexistent
în mințile noastre
până va muri
asta fiind
marea lui
tragedie

III

a)
în sanatoriul berghof nu mai mișcă nimic
de ceva vreme
doar lumina
care vibrează pe așternuturi
b)
câteodată distanța dintre pacienți
și medici se subțiază
atât de mult
iar la final nu mai ești sigur
de realitatea în care trăiești
c)
ieri am terminat partida de șah
începută cu un veteran
iar apoi luat masa de unul singur
c’)
mi-era greață văzând
cum piesele lui sunt dărâmate

și înghițite de piesele mele
de parcă eram martor la trecutul lui
și urmăream cum fantomele ies din tranșee
îl prind de picioare
și-l trag înapoi în noroiul cald
din mintea sa
unde dispare
de-atâtea și-atâtea ori
fără a putea scăpa
d)
timpul pare întotdeauna să stagneze
d’)
viața încetează să mai bată
singura existență palpabilă
fiind trecutul
e)
în salonul șaisprezece
se aude un râs
zgomotos
un râs
nevrotic
un râs care se sufocă
de unul singur
f)
te uiți la oamenii
care se târăsc pe coridoare
sau la umbrele lor
același lucru
g)
am făcut ordine în cabinet
mi-am tăiat unghiile și le-am
aruncat în chiuvetă
apoi m-am ras
cu atenție
după m-am așezat la birou
am luat foarfeca în mână
și brusc
gândurile s-au oprit din a mai curge
h)
ce oameni minunați
ce fețe pline de iubire
h’)
ne străduim să diminuăm
numărul persoanelor
care încearcă să se sinucidă
h’’)
de curând
cineva s-a spânzurat
când l-am găsit
plutea ca un pescăruș
rotindu-se încet
scăldat în lumina caldă
a soarelui
i)
ambulanța a adus doi tineri
în dimineața asta
erau palizi și asfixiați
de durere
după ce medicii i-au lăsat pe
coridor
ambulanța a dispărut pe șosea
obosită și resemnată
j)
primele trei nopți au stat în pat
cu tuburi de cauciuc adâncite
până în măduva sufletului lor
k)
fetei îi administrăm calmante
de câteva ori pe zi
spune că durerea o apasă
până în cel mai îndepărtat
ungher al minții
iar pe băiat l-am legat
de marginea patului
după ce l-am găsit cu
încheieturile mâinilor
pline de zgârieturi
urla întruna că pielea vrea să-l sufoce
urla întruna că se află la capătul vieții
l)
le-am aflat până la urmă numele
nimeni nu a venit să-i viziteze
nu așteptau pe nimeni să-i viziteze
h)
ce oameni minunați
ce fețe pline de iubire
m)
când horia a căutat-o pe gabi
sub fiecare pătură din salon
și a trebuit să-l legăm
apoi să-l anesteziem
m-am gândit la mama
cum au scos-o din curte într-un sicriu
iar eu eram copil
și stăteam la vecinii de peste drum
credeam că se va trezi
și va veni să mă ia acasă
dar cortegiul s-a îndepărtat
pe strada prost pavată
l-am privit o vreme și după m-am întors la joacă
n)
am trimis o asistentă să ia
ligheanul plin cu vomă și sânge
dar nu s-a dus nimeni
unde sunt și cine sunt oamenii aceștia
unde sunt oamenii aceștia și cine sunt eu
o)
beethoven opus 111
fantomele există
dar fiindcă sunteți
pe jumătate morți
sunt chiar fantomele voastre
p)
portocala pe care o începusem
mai demult
s-a mucegăit
și emană un miros înțepător
în cabinet
așa că am luat-o cu grijă din farfurie
și am aruncat-o pe geam
păsările s-au strâns imediat
încercând să ciugulească
bucățelele storcite dintre crăpăturile pavajului
apoi au plecat în grabă
în aceeași noapte câinii au lătrat
neîntrerupt
h)
ce oameni minunați
ce fețe pline de iubire
q)
i-am văzut luând micul dejun împreună
pe o băncuță din grădină
împărțeau o felie
de pâine cu unt
când s-au întors înăuntru
au stat să privească pe geam
sau doar au stat să privească geamul
sau doar s-au privit pe ei
r)
ce culoare să aibă sufletul nostru ?
r’)
am sterilizat o seringă
și am introdus acul în fiola
de 50 mg sulfat de morfină
vena de pe laba piciorului deja se umflase
foarfeca stătea pe birou
toate lucrurile funcționau ca înainte
dacă mi-aș fi tăiat limba sigur aș fi sângerat
mama e tot timpul aici cu mine
mamă afără ninge și eu nu am purtat încă fularul
croșetat de tine când eram mic
s)
soarele apune
cartea pe care o începusem stă
prăfuită pe masă
îmi lipesc urechea de peretele rece
nu aud nimic
încă nu a venit nimeni acasă
t)
un semn de viață
nu vă pot face bine
îmi pare rău
t’)
nu mai am nimic
și oricât de mult încerc
să-l număr
în urmă nu rămân
decât cei morți
sau pe cale
să moară
u)
plimbându-mă pe culoare auzisem
fiecare cu iadul personal
însă
nu ne mai aparține nimic
h)
ce oameni minunați
ce fețe pline de iubire
v)
chiar dacă au închis-o într-o cameră goală și întunecoasă
va continua să bântuie coridoarele reci
ale minții mele
v’)
existența e peste tot
unde nu se întâmplă nimic
iadul nu e o metaforă
x)
absența a devenit o necesitate
îmi trec mâna prin păr
și așa zboară câteva secunde
de agonie
y)
floarea pe care o țineam în pahar
se ofilise de ceva timp
când am vrut să o arunc
paharul a căzut și s-a spart
privind apa aceea veche cum se prelinge
de-a lungul podelei spre vârful pantofilor mei
am realizat că toți oamenii mor fără motiv
iar amintirea lor se scurge peste tot
până se va stinge din întâmplare
z)
totul s-a aranjat de la sine
soarele proiectează pe zidul
din cabinet trei fâșii paralele
am luat foarfeca de pe birou
sunt eu acela care o ține în mână
sunt aici cu cele trei fâșii de lumină
umplute cu o puritate placidă
abandonul este un vierme care stă
chircit în adâncul inimii fiecărui om

 

#horia serban #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.