Benzină

„Pisoiul moțăia cu botul în lapte,/ pisoiul miorlăia/ în menghina grea”

Autor / Marius Conkan
Fotograf / Kyle Thompson
02 Februarie 2015

Un lan de rapiță nu e nicicând un lan de rapiță –
lumina alunecă pe obraji
și rochia galbenă se face și mai galbenă,
până ce nu mai deslușești
decât turla cu clopot
și cei doi bărbați clătinați
dinăuntrul ei.

Peste țigla albastră și mușchiul de pământ
uscat ca fânul
am turnat benzină,
dar n-au luat foc decât grajdul
și găinile pestrițe,
pe care bunica le hrănea cu grijă
ca să trimită cofraje de ouă
fiilor, nepoților
și strănepoților.

Pe prispa din lemne putrede
era lut întărit de un secol,
oalele vopsite erau stupi fără albine –
o coasă atârna deasupra veceului
de-afară,
dar nici ele n-au ars
când stratul de căpșuni
era pucioasă,
chiar și mălaiul licărea
în stivă.

O noapte am lăsat benzina să colcăie,
am pus jar la păretare și lămpi,
răpirea din serai am umezit-o cu scrum,
dar nimic n-a luat foc,
în afară de laptele vacii Steluța,
acru ca vinul,
și de ștergarele unse
cu slănină.

Câteva zile am tot așteptat
să mut focul din pod în pivniță
și miriște,
să curgă ruguri de molid peste imaș,
dar n-a folosit la nimic –
chiar atunci merii și-au visat floarea rozalie
și pomii au explodat
în fumul vulcanic.

Florile-ncolțeau unde sfârșea focul,
focul încolțea unde sfârșeau florile,
menghina bunicului roșie era.

Pisoiul moțăia cu botul în lapte,
pisoiul miorlăia
în menghina grea.

#marius conkan #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.