Cigarettes after reading

cronică muzicală

Autor / Costel Onofraș
05 Iunie 2015

Lumina ultimei zile
poezie flamandă contemporană
Casa de Editură Max Blecher, 2014


nu am niciun argument rațional pentru care ar trebui să citești anumite genuri de poezie, cum nu am argumente nici pentru serile în care ești prea beat dar eu te țin de mână și-ți vorbesc frumos. am încercat să fac o adunătură de 15 shades of strange poetry sau să-ți spun ce țigări să fumezi când citești vreun poet flamand dintr-o antologie care-ți pică în mână.

1. Renaat Ramon

ți se explică într-un mod abstract ce-i de făcut când ești la bunică-ta de două săptămâni și nu poți băga decât Chesterfield. dai capul pe spate. aștepți:

 

2. Claude van de Berge

vorbind în felul specific optzeciștilor obsedați de Carpați, van de Berge se străduiește să sublinieze stările & zbaterile incontrolabile, pornind de la un set de poeme adunate sub formula Lebădă-Univers X. cultul pentru agorafobie, enunțare și stele se vede cel mai bine aici:

Urma stelelor, zgâriată de mistere, la atingerea
ochiului dinăuntrul nostru și devenirea-univers a cuvântului
sînt oglinzile îndepărtate, dincolo de vis și moarte.

Ceea ce este și ceea ce nu este se contopesc și au fost
dintotdeauna contopire, căci contopire
este infinitate.

3. Leonard Nolens

într-o zi, când o să dai de Marlboro cu iarbă, o să-ți pui probleme serioase în legătură cu poezia androgină și te vei întreba ce-i de făcut cu locurile marcate de pe hartă. o să-ți iei un prieten atât de bun care să-ți șteargă gura, fața împuțită de vomă. se va uita la tine și-ți va spune:

Ești tot timpul bărbatul care pune întrebări și ascultă.
N-ai nimic altceva de spus în afară de atenția ta.
Audiezi tăcerea. Jefuiești golul,
Monotonia sa, metronomul său, măsura mamă
Pe care de douăzeci de ani încerci s-o imiți.

4. Stefan Hertmans

aceeași linie care taie cuvintele scrise greșit arată în poezia lui Hertmans tocmai aceste culori isterice care-și propun să dezvolte firul ostentativ al referințelor old school de soiul Mild Seven, demontând parcă retorica unui copil care cerșește în Mega Image.

Goya în chip de cîine

Părea o zi în care se anunța sfârșitul timpurilor;
Saturn care, mîncînd copii în extazul propriei
cărni, își înțelegea timpul, deși pe moment n-avea nicio importanță.

Dar atunci – pictorul tocmai s-a trezit, iar din stradă
urcă mirosul grețos de calamari prăjiți -
i se face frică de ceea ce știe și vede un cap de câine apărînd
deasupra albăstrelii oceanice a Bordeaux-ului,
plutind într-un suc de stridii.

5. Miriam Van hee

frica de a fi singur & frica de a nu ști ce să le răspunzi oamenilor te fac să stai zile întregi sub pătură, să fumezi Marlboro Touch 6 și să aștepți. Miriam Van hee știe toată povestea asta și dezvoltă o întreagă poezie despre oameni, despre țările lor și ce s-a întâmplat când doi îndrăgostiți au fost acuzați de prostituție în Parcul Cetății.

e și ceva bun în toate astea, când locuiești
în trenuri, te balansezi în spatele ferestrelor
și înțelegi totul: satele de lemn
cerul fără nori
lumina soarelui în apa unduită

munții își mențin măreția: la revedere,
spun, la revedere, dar oare nu știu
că nu te vei întoarce niciodată și asta-i
legătura ta cu această țară, pinii ei întunecați
gălețile găurite, rețeaua de cale ferată
zăpada și stelele ei, care te cheamă,
te cheamă

6. Hilde Keteleer

dacă beau mai mult, îți vorbesc frumos. în oglinda compartimentului nu văd decât o sticlă de apă plată și un geamantan roșu. un pachet de Lucky Strike & pisicile schizofrenice din casă. pentru că atunci când te țin de mână vreau să mă uit în ochii tăi și să-ți spun:

Întoarce-ți simțurile complet înăuntru.

Clatină pata de lumină din paharul înclinat
și vezi cât de departe ajung anii.
Desfă ușor mireasma ca aripile fluturelui,
imaginează-ți zmeură și boare de piper.
Miroase poezii.
Lasă soarele să lunece în profunzimea gurii.

7. Jan H. Mysjkin

la Mysjkins se observă un întreg wishlist poetic. e genul poeziei care vrea să obțină lucrurile sistematic, și pentru a beneficia de tot efectul pe care îl oferă vocea 90-istă, deschide robinetul & ușile. îți spune că ai de scris zece pagini în Word, ca să te liniștești. te roagă să-i desenezi o oaie sau un Kent Click pe cel mai apropiat perete. când fumul se ridică din borcan, când tipii din gară îți vorbesc frumos. vrei și tu, dar nu.

***

Să te plimbi și să te plictisești duminical.
Să umpli salonul.
Să aplauzi cântăreața.
Să roșești de plăcere.
Să-ți trădezi tot trecutul.
Să-nchei în cea mai cordială prietenie.

8. Johan de Boose

nu am putut să nu remarc răceala lui de Boose, la fel de rece ca vocea unei femei care anunță mersul trenurilor în gară. ești surprins când vezi cu câtă lejeritate se vorbește despre apocalipsă, Winchester roșu & medicamentele pe care le ia bunică-ta.

Dorm în podul unei ferme ucrainene.
Am mâncat o coastă din porcul care azi după-masă îmi amușina picioarele,
Am băut cu cosașii rachiu de ghindă și ceai cu miere,
Am privit stelele în țara pelinului și a Cernobâlului.
Aici totul miroase a covoare sovietice, a petrol siberian.
Pe frontoanele bisericilor ortodoxe citesc litere de păianjen
Anunțând întoarcerea Fiului lui Dumnezeu.

9. Dirk van Bastelaere

dacă încerci să găsești sensuri în poezia de background a lui van Bastelaere, îți dai seama că ești încă în oraș & că aici nu se întâmplă nimic nou. dacă o să cauți pe net Dunhill albastru, vei găsi o tipă care amețește des când fumează genul ăsta de țigări.

Zilele alea am mers cu bicicleta pe munte. Urcam, coboram. Simțeam o mare poftă de mai mult și atîta timp cît, prin mirosul lor gemînd de rășină, te împiedicau să privești albul imaculat al piscurilor, pinii înfățișau această problematică din plin. Deasupra liniei copacilor, acolo simți că ești liber.

10. Paul Bogaert

când vine vorba de tacticile poetice de seducere a cititorului, Bogaert știe că trebuie să-i vorbești omului cât se poate de politicos, să-i oferi o țigară L&M și să-i zâmbești mult. abia mai apoi poți să te dai la el, să-i explici ce ai făcut când te-ai pierdut pe o stradă din Târgoviște pentru că erai prea beat.

Vocea mea o să te învelească
precum zece pături.
O să vorbesc apoi în prezența dumitale
despre planuri și acțiuni
care nu se potrivesc.

După asta, o să-ți procur textul
unui cântec, cuvintele unui song,
în care – ca o pradă –
ochii ți se vor pleca și tot
ce-ți poți dori de la hipofiză.

11. Michaël Vandebril

așezați-vă faceți-vă comozi o să-ți spun mai întâi ceea ce nu vreau
avem aripi
uriașe și ne odihnim pe un covor de frunze de aur dar pentru asta
nu ne simțim mai bine

dacă poezia dark vine de la 2000-iști, la Michaël Vanderbil mizeria trece în al doilea plan, spre a arăta tot mai clar că dincolo de mintea care face ordine în mișcările păpușii există și altceva. atunci am putea spune la fel de bine că Vandebril a inventat țigările Pall Mall sau motorul cu abur – orice, vorbele nu costă.

12. Els Moors

sunt zile în care greața/ spaima că exiști te face să te victimizezi: să-ți rozi unghiile sau să fumezi prea mult Viceroy până simți că ai gâtul crater. la Moors tot mâlul spaimei de a exista & sărăcia cuvintelor este trasă în poezie printr-o îndreptare atentă spre interiorul mai puțin important, lucru pe care și-l amintesc foarte bine poeții din generația Frankenstein sau cei care nu se pot abține să scrie despre scâncet & urlet.

***

lucruri ciudate se întâmplă în această casă
în care parcă pereții nu doresc să fie
îndreptați – nu vor să stea drepți –
niște bărbați dorm în pat
deseori ușa se închide singură

13. David Troch

Troch seamănă destul de bine cu van de Berge din simplul motiv că-și organizează întregul discurs poetic pornind de la o formulă-tip într-o zi o să merg în pădure. tot atunci o să-mi arăți drumul până la farmacie sau ultimele țigări dintr-un pachet de More Menthol.

într-o zi o să merg în pădure,
nu ca în alte zile
în care mergeam în pădure.

mai lent, mai gânditor,
cu o mînă legănîndu-se de-a lungul trupului,
cu cealaltă strîngîndu-se în buzunarul pantalonilor,

cinci degete în jurul unei batiste.

14. Delphine Lecompte

sunt puțini poeți care-și propun să fie nebuni de legat, ori Lecompte e dintre aceia. îndrăzneala cu care numește ostentația și plăcerea flegmatului în biserică/ pe stradă e la fel de cuceritoare ca naturalul cu care îți mulgi părinții de bani când vrei să-ți iei Camel la bucată de la magazinul din colț. la fel de natural ca și cum i-ai arăta controlorului abonamentul lunar.

Uneori uit că sînt liberă
Să ies din casă
Și să particip la un concurs de haleală
Sau liberă să intru într-un magazin
Și să fur rulouri de anșoa
Dar dacă mă prind
Libertatea mea nu se termină aici.

La secția de poliție pot să-i fac să creadă
Că un cămătar furios mi-a mîncat pașaportul
Că sînt mama unui geniu matematic
Că sînt pe o listă de așteptare
Pentru un ficat nou
Că am trei iepe
Care se cheamă Gina, Heidi și Clytemnestra
Și că n-am scris niciodată un poem

15. Lies Van Gasse

OK, de fapt poemele lui Van Gasse nu sunt doar niște poeme grafice. și nu pentru că nu respectă o regulă bătută în cuie, cum sunt glumele englezești ale lui Ramon, ci pentru că sunt pline de o sensibilitate corcită cu reclamele cu Roșia Montană. de zilele în care vrei să fumezi Parliament sau să-ți umpli pereții cu versuri din Mazilescu dar știi că asta ar fi dovada ta de schizofrenie, de Van Gasse sau de Gingsberg. tot ce-ți rămâne acum e să dai un search pe Google la mai multe feluri de țigări, să faci o colecție de pachete goale și să frunzărești o antologie de poezie flamandă contemporană.

 

#recenzie #costel onofras

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.