Cinci poeme de Mircea Andrei Florea

Scrise în cadrul programului de rezidență literară SUBCAPITOL @Izvorul Muntelui, Neamț, august 2015

10 Septembrie 2015

1.

trecând de uşile glisante
reclamele de pe blocuri
musculatura neoanelor
pe o băncuţă
vreo trei patru cu doze de bere în mâini
izbucniri violente în râs

stop

stufăriș eleșteu centru o egretă cea mai delicată și bleagă
close-up picioarele primul cel drept celălalt arcuit unduirea gâtului
tremur scurt într-o pană pe ceafă

din nou băncuța prin dreptul ei o mașină faruri puternice el mijind ochii

zgomot strident

eleșteul
spaimă
egreta deschide aripile
spaimă
acum
peisaj gol

băiețel făcând pipi în cadă în timp ce aşteaptă apa caldă pe țeavă
faianța crăpată urme de igrasie
bebeluş în căruţ mânuţele întinse

sunet de cioburi

acum în celălalt capăt al străzii

reclamele pălesc îşi revin
încep din nou să pălească
cele mai blegi delicate neoane

 

2.

să sun la call center
sunt obligaţi să mă asculte
să spun tot ce mă deranjează
după numai nimicuri

câteodată în transport mi se face greață subit fierbințeală subit îmi tremură degetele cobor la prima într-o greață mai mare stau mă rezem de un stâlp toată concentrația îndreptată spre respirat

zi după zi
să ajungă să răspundă același mereu

să înceapă să știe
când e casa mea goală uşa neîncuiată când sunt ameţit
înaintând
de la o pată de lumină la alta

să ofer orice prilej
să-mi facă rău
dacă asta își doresc

 

3.

când s-a blocat roata de bâlci
şi câteva ore la înălţimea aia am stat suspendaţi

cabina era fier forjat şi uşa avea un mic hublou circular
bătut în şuruburi imense
ca uşile unui submarin
eram mulţi în ea venisem cu mama
mai întâi a fost zgomotul tare
după
am înţepenit
după
a început balansarea
ceilalți s-au lipit de perete eu de piciorul mamei în mijlocul cabinei
se făcuse un gol şi becul se reflecta în podea (când cabina se clătina şi
reflexia becului în podeaua de lemn
a cabinei
se clătina
şi toată lumea asta privea indicator pentru starea de risc)
eram mic lua ceva până ca ceilalţi să mă observe primul
cu care am schimbat o privire mai lungă era domnul
de lângă uşă vădit deranjat că prin uşă trece curentul o dată la câteva clipe trăgea
cu vârful degetelor gulerul cămăşii pe gât
unul dintre lucrurile pe care le mai ştiu foarte vii e că domnul avea un zâmbet superb de cheshire cat
şi mai ştiu că el a vorbit primul şi a vorbit fără sens
și ce a spus a creat agitație în aer și în ochii celorlalți senzație uscată pe gât
:un copil autist ştie ceva ce noi nu
ştiu ce o să credeţi dar chiar azi
când l-am văzut pe unul în transport
mi-am dat seama
ca o pasăre origami stătea
acoperind locurile din faţă şi ce linişte şi
ce pătură în jurul lui
de peliculă mult mai încet
ştiu că mama la ultima parte a făcut din buze într-un fel
şi o doamnă a lăsat să-i scape aşa reacţionează unii la stres
tonul ei mi-a atras atenţia ceva ce aş fi asociat cu scânteiele aparatului de sudură sunetul
calculatorului când bagi un cd balonul când apeşi cu degetele pe el şi începi să le mişti
dar atunci prima zmucitură
ce poate ar fi însemnat ceva bun
că au început reparaţiile
pentru noi a însemnat foarte rău
:acum trebuie să vorbim cineva să spună ceva trebuie să comunicăm
chiar o doamnă de lângă noi
ce mă mirase şi atunci şi o face și acum dar mult mai puţin cum poate pentru unii să întruchipeze liniştea
un agent coroziv
gata să atenteze la mintea lor la sănătatea lor personală
din nou smucitură
nu am să descriu panica panica era molipsitoare singura dorinţă
atunci
să îngheţ
să închid ochii dar să îi închid tare
să fi avut în buzunar săgeţică ca ale aborigenilor cu venin să mi-o înfig cu putere în pulpă
pentru puţin să pot
să nu simt nimic

îmi aduc aminte privirile oamenilor când am ieşit priviri intime ca şi cum toţi
ne cunoşteam unul pe altul mai bine
cineva începuse să plângă fusese ţinut de umeri când a făcut pasul afară
când am povestit ovidiu fratele meu mă felicitase că ăla
nu fusesem chiar eu

 

4. în loc de poem, traducere din subtitrările pilotulului twin peaks

00:36:04,212
Diane, 11:30 am, februarie 24.
Intru în orașul Twin Peaks.
Cinci mile la sud de granița cu Canada,
12 mile la vest de cea interstatală.

00:36:14,769
N-am mai văzut atâția copaci în viața mea.
Prânzul a fost 6 $ și 31 de cenți.
sandwich cu ton,
felie de plăcintă cu cireșe și o cafea.

00:37:18,139
Sigur șeriful îmi poate recomanda
un motel curat, cu preț rezonabil.
De asta am nevoie:

00:37:22,985
un spațiu curat, cu preț rezonabil.
Diane, aproape că am uitat.
Trebuie să aflu ce copaci sunt ăștia

 

5.

“dacă pe banca din faţa cabanei s-ar produce
o imagine dureroasă
un debil mental începând
să se clatine
cu spume la gură
aşa ore întregi
şi dacă ar veni după el o rudă
cum sunt la ţară cu batic mers greoi
durerosul transformat în sublim
dar nu să îl bruscheze din poziţia rigidă
să se aşeze lângă
să îi pună pe genunchi o mână
să aştepte cu el până ar asfinţi”

a doua zi asta e tot ce am reușit
joculeţe mentale scenarii bune de clipuri emoţionale
21 august 2015 florea mircea andrei nimic
despre care să scriu
prima zi în cabană dormit mâncat m-am uitat la ecran dormit mâncat
aici imaginea cea mai vie: viespile prinse în sticlă
scoţând un zgomot înfiorător
nu m-au atins cu nimic

22 august 2015 florea mircea andrei
şi acum la ecran desktopul meu cu edward hopper
încadrez în dreptunghiuri femeia frumoasă în roșu bărbatul cu pălărie
barmanul obosit dozatorul de bere
firma bistrot-ului pe tipul singur din colţ
mașinal și repetitiv
până nu mă mai gândesc la nimic

25 august 2015 florea mircea andrei au început
să apară pe net
apoplexie

3 septembrie 2015 o notificare pe facebook
produce în mine mai mult
decât ar trebui o notificare pe facebook

5 septembrie 2015 dacă intri pe pagină nu mai apare decât
dacă te străduieşti să dai scroll
nimeni nu s-ar strădui pentru atât să dea scroll
5 septembrie 2015 florea mircea andrei
le spusesem oricum că mi se va face jenă ştiam ce vorbesc

 

#rezidenta literara subcapitol #mircea andrei florea #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.