Două poeme de Cornelius Eady

„Familia îmi spune că albii din gașca cu care umblu/ Vor crește mari și se vor descotorosi de mine”

Autor / Cornelius Eady
Fotograf / Lynda Koolish
07 Martie 2015

Traducere în limba română de Marius SURLEAC și MARGENTO


Poet, dramaturg și compozitor, Cornelius Eady s-a născut în 1954, Rochester, NY. Este autorul câtorva volume de poezie: KartunesVictims of the Latest Dance Craze (câștigător al premiului Lamont în 1985); The Gathering of My Name (nominalizat la premiul Pulitzer pentru Poezie în 1992); You Don’t Miss Your WaterThe Autobiography of a JukeboxBrutal Imagination; și cel mai recent, Hardheaded Weather (Putnam, 2008). Apare în multe reviste și în antologiile Every Shut Eye Ain’t AsleepIn Search of Color Everywhere și The Vintage Anthology of African American Poetry, (1750-2000). În 2013 a lansat două plachete poetice/muzicale, BOOK OF HOOKS, VOL 1 & 2 (Kattywompus Press), și ASKING FOR THE MOON (Red Glass Press). Este co-fondatorul asociației Cave Canem, iar în prezent este profesor de Engleză și Teatru la Universitatea din Missouri-Columbia.


Blues-ul Ninei

Trupul tău, vocale dure
Într-o rochie moale, tace.

Ce nu poți ști
e că după ce ai murit
Toți poeții negri
Din New York,
Au inspirat adânc,
Și-apoi te-au expirat;
Unghere-obscure prin micile cluburi,
Liniștea lăsată în spasme

Pe scena cântărilor
Pe care le-ai refuzat,
Pumni de note mototolite
Aruncate, nervos, din claviaturi.

N-o să ne auzi
răzuindu-ți nu știu ce trandafir
de pe ochi sau din gât

Îți dă sângele, nici îndulcit, nici muncit ,
Prin vârfurile degetelor noastre negre.
Batem odihnește-te
Batem mulțumim
Batem rămâi

Nina’s Blues

Your body, hard vowels
In a soft dress, is still.

What you can’t know
is that after you died
All the black poets
In New York City
Took a deep breath,
And breathed you out;
Dark corners of small clubs,
The silence you left twitching

On the floors of the gigs
You turned your back on,
The balled-up fists of notes
Flung, angry from a keyboard.

You won’t be able to hear us
Try to etch what rose
Off your eyes, from your throat.

Out you bleed, not as sweet, or sweaty,
Through our dark fingertips.
We drum rest
We drum thank you
We drum stay.


 

Elegia hriștii

Familia îmi spune că albii din gașca cu care umblu
Vor crește mari și se vor descotorosi de mine. Oasele
Ni se vor modifica, la fel și simpatia lor. Voi fi
Un bărbat infantil care locuiește într-o cocioabă. Ai
Puțină răbdare, mi-au promis, părul o să ți se facă de la sine
vodoo. Tipele albe vor nega cum ne luam la trântă,
Ce am văzut. Râd spunându-mi

Așteaptă să crești. Și parcă se-aude acest loc trist
Din mijlocul cuvântului în care ei locuiesc,
Unde așteaptă ca pielea să mi se spuzească.

BUCKWHEAT’S LAMENT

My family tells me this white gang I run with will
Grow up, and leave me behind. Our bones
Will change, and so will their affection. I will
Be a childlike man who lives in a shack. Just
Wait, they promise, my hair will become
Hoo-doo. The white girls will deny how we rassled,
What we saw. They laugh

Wait ’till you’re grown. And I hear this sad place
At the middle of that word where they live,
Where they wait for my skin to go sour.

#margento #cornelius eady #traducere #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.