Elsa (fragment)

„îmi adun tristeţe cît s-o pot dulce multă/ vreme în borîtu acesta de trup”

Autor / Vlad Drăgoi
Fotograf / Samson Chen
20 Septembrie 2015

am văzut recent the act of killing, documentarul lui joshua oppenheimer,
produs de herzog, despre foşti torţionari, acum mafioţi bătrîni, din indonezia,
şi la sfîrşitul filmului, unul din ei începe să plîngă şi să vomite pe un acoperiş de
bloc din cauza la remuşcări. şi puţin înainte de asta, după ce se uită la material
filmat pe parcurs de regizor, îi dă lacrimile şi îi spune lui joshua că nu ar suporta
ca gîndurile rele să-i vină înapoi în cap, ca să-l bîntuie, deşi ele deja îi veniseră
de ceva vreme, terminîndu-l clar. şi aşa şi la mine, elsa? aşa îmi vin şi mie gîndurile
rele înapoi în gît? că eu aşa le simt şi e un sentiment atîta de apăsător că-mi vine
să fac găurică acolo ca să se detensioneze lucrurile ca la traheostomie. nu vreau
să fie aşa, hai şi umblă-mi puţin pe la suflet ca să fie bine.

eu nu am ocupaţie serioasă, în timpu liber încerc să mă perfecţionez de exemplu
în curbarea jetului de pişu în veceu şi spune-mi dacă asta e ocupaţie serioasă;
eu cînd îmi iese, eu mă simt rege, dar satisfacţia unui scurt act de teribilism ludic
total nonigienic să ştii că psihic vorbind nu umple golurile care se tot măresc în
anii acumulaţi de inutilitate socială, sufletească etc.

de-asta zic că mie, elsa, mie de ex îmi trebe job în care să trebuiască să mă mişc
continuu şi să fie şi mulţi oameni cu pretenţii în jur, ca la ospătăria cea rea,
pentru că numai dacă eşti inserat într-un loc atipic ţie, în care eşti expus la cît mai
multe rateuri, atunci sufleţelul se fărîmă şi poate că ţi se face la loc pe urmă;
activitatea susţinută îţi ia mintea, de regulă, de la căcănării, de ce crezi că de la
16 ani îmi pun filme care să mă adoarmă, pentru că eu lăsat prea mult singur,
fac ramificaţie în cap de la gînduri, şi îmi adun tristeţe cît s-o pot dulce multă
vreme în borîtu acesta de trup.

dacă trăiai mă chemai la tine la casă? pentru că jur că nu m-ar fi deranjat să
fac curat şi cumpărături, ca servitorii, m-ai fi lăsat ca să aduc cu mine şi
pe fata pentru care am dragoste frumoasă? pat şi mîncare mie, elsa. ce cuplu
de rocări faini eraţi, eu cînd l-am văzut pe el în poza aceea, la bustul gol
lîngă foc de tabără, în plan secund şi uitîndu-se în jos, m-am intimidat la
ce muşchi are şi, în general, la atitudinea detaşată, am zis pe loc că e un
bărbat care pur şi simplu face lucruri, acuma e singur cu fetiţa, pune mesaje
pe fb cu miss you angel în pulă.

zilele trecute a apărut înştiinţare că e ziua ta pe fb, contul fiind încă activ,
la un an şi după, şi în loc de la mulţi ani lumea zice acum că îi e dor de tine
şi miss you angel în gură. şi am văzut şi eu asta şi m-a terminat totul.

eu atîta vreau, vreau şi eu îngeraş scump care să-mi arate cum să fac în
viaţă, pentru că eu lăsat singur, eu mă chircesc pe jos şi sigur aştept moarte.
dar dacă pentru asta trebe să-mi moară şi mie dragostea, mă supăr tare
şi mai bine mă fac cenuşă neagră.

că tu nici nu ştii, elsa, că eu merit atîta de multă ocrotire.
şi nu ştii că cu fiecare respiraţie eu pierd înc’o bucată
bucată mică de iubire.

 

#vlad dragoi #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.