Îmi las inima cultivatorilor de trandafiri

„Am putea fi incinerați cu toții, împreună/ cu cărțile noastre”

Fotograf / Jessica Tremp
09 Octombrie 2015

Nu vreau să am dependențe.
Nu vreau obsesii.
Nu vreau dragoste la frecvență înaltă.

Aș fi vrut să-mi umplu spațiul gol
al adolescenței cu chimie și biologie,
să fi frecventat clubul pasionaților de neurologie
și să mă fi plimbat prin cenușa pădurii,
nu pentru a pâlpâi versuri în apusurile ei fascinante,
ci pentru ierbar.

Seara să desenez oase și organe
la lumina lămpii,
iar dimineața să alcătuiesc
scheme fiziologice complicate
pentru a le memora
și a-mi bloca cu ușurință
peste vreo 10 ani profesorii care,
spre binele lor, mai bine
ar fi fost vânzători de pește.

Aș fi vrut să nu vorbesc niciodată despre
ceea ce ne arde/ atinge
sau ne face să plângem,
să nu mă fi lăsat devorată de curatele tale intenții.

Aș fi vrut, când privesc eolienele mișcătoare
în fața cărora se înalță și coboară plăpând
un grup mic de păsări,
să nu văd în asta nimic frumos și nici literar,
iar atunci când traversez o țară cu un car de cascade,
să exclam: “uh, ăștia au apă gratis
și dau numai 4 cenți pe kilowat energie!”.
Să nu văd rostul în a mă plimba pe plajă
fără un detector de metale la mine.

Să simt, în loc de căldură, principii solare,
să nu-mi mai tranzvazez durerea în frumusețe,
să nu mai ard de dragul eternei dorințe de-a arde,
avangardist, pentru alții.

Să nu mai văd cerul, nici dacă închid ochii,
să nu mai ning în imagini devastatoare
pe suprafața amintirilor despre ceea ce
în nesfârșite și repetate rânduri
cutremură inima.

Istoria nu are nicio importanță.
Am putea fi incinerați cu toții, împreună
cu cărțile noastre.

#ecaterina bargan #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.