între vise

„o dată aproape m-am înecat, altă dată era să cad de pe stînci, eram în munți, într-o zonă tropicală, ploua mai mereu și gîzele roiau peste tot”

Autor / Radu Nițescu
Fotograf / Davis Ayer
12 Martie 2015

                       m-ai sunat special ca să-mi povestești asta, ai visat că murisem, și n-a fost așa, din scurt, o veste și gata, a fost foarte lălăit, toți (acum degeaba te chinui, n-o să-ți mai amintești cum arată niciunul) știau că trebuie să se întîmple, știam și eu și eram relaxat, mi se rupea, a fost aproape de cîteva ori, o dată aproape m-am înecat, altă dată era să cad de pe stînci, eram în munți, într-o zonă tropicală, ploua mai mereu și gîzele roiau peste tot, enorme, subțiri și pestrițe, ca niște periuțe de dinți zburătoare, pe mine mă înțepase una și luasem un fel de boală, ceva necunoscut nouă, pe măsură ce muream mă micșoram, cîțiva centimetri pe zi, apoi a progresat mai rapid, după primele zile am observat că scade și vîrsta, ușor-ușor mi-a dispărut barba, mai tîrziu a fost nevoie să-mi dai bocancii tăi de rezervă, într-o noapte am vrut să ne futem și ai rămas surprinsă neplăcut, atunci eram deja c-un cap mai mic decît tine, în noaptea aia zici tu că m-am micșorat cel mai mult, poate avea legătură și cu stările mele, poate cu vremea, poate cu nimic, în fine, începusem să prind și o culoare bizară, carne albă de pește, dacă mă chinuiam puțin vedeam prin tine, vedeam prin tine pe bune, nu-i o expresie sau ceva, spre seară deveniseși un pic transparent, te mai scoteau hainele, îți dădeau consistență, deși stăteau ca pe gard, dar capul, puteam vedea PRIN CAP, înțelegi? și mă gîndeam ce dracu facem dacă devii invizibil cu totul, și așa mic încît să nu te mai descurci cu hainele alea, n-o să mai ai nici forță să strigi, o să te pierdem prin tufișuri, o să te mănînce vreo chestie care are mirosul mai puternic și într-o săptămînă o să fii un căcat de șopîrlă, plîngeam ca o proastă, și tu, cu creierul tău mic și transparent, te amuzai și întrebai ce-am pățit, sau spuneai bancuri, ai spus unul atît de tîmpit încît aproape te-am luat la bătaie, dar n-a fost așa, am murit a doua zi, simplu, fără dureri, aveam cam zece ani, m-ați pus pe o targă încropită din crengi și liane, m-ați înfășurat într-un cearșaf și m-ați cărat la vale, pe malul rîului în care aproape mă înecasem, mai bine mai trăia puțin, se făcea-n morții lui mai ușor, a mormăit unul din ceilalți tipi, sătui toți de mine și de toată povestea, tu plîngeai întruna, și m-am trezit plîngînd, n-ai cum, nu poți să știi restul, dar eu eram încă acolo, pe targă, ai răbdare, lasă-mă să-ți zic pînă la capăt, nu mai respiram de cîteva ore, nu mă puteam mișca, dar chiar așa, cu ochii închiși, vedeam prin pleoape și am avut noroc c-o gaură în cearșaf, iar de auzit auzeam totul, habar n-aveam ce mi se întîmplă, mă gîndeam că poate asta e următoarea fază a bolii, eram relaxat, mi se rupea, mă-ntrebam de ce nu mă îngropați, unde mă duceți, de ce vă chinuiți atît, dar eram bucuros că vă chinuiți, nu voiam în pămînt, cine-ar fi vrut, deja mergeam pe-un fel de potecă, lianele se mai răriseră, eram undeva spre marginea pădurii, și ne-a ieșit în față un negru, mare și dezbrăcat, doar la pulă avea niște frunze, și ăsta v-a întrebat cînd am murit, i-ați spus și a zîmbit, un rînjet mare și alb și urît, v-a întrebat dacă nu vreți să vindeți cadavrul, tipii au zis sigur, tu ai strigat nu, dar ei erau patru, te-ai zbătut, ai urlat, dar n-ai avut ce să faci, tipii au plecat cu o punguță cu monede, negrul m-a luat în spinare și-a luat-o cu mine în partea cealaltă, spre hățișuri, tu ai rămas lîngă targă, te uitai la mine fără să știi că și eu te văd de pe umărul lui, mergea repede și săltat și la un moment dat poteca a cotit, ai dispărut, și-atunci m-am trezit, te-am sunat și-am început să-ți povestesc ce-am visat.

#radu nitescu #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.