Labe de tigru

(pentru Oren)

Autor / Naum Lider
Fotograf / Benyamin Reich
26 Octombrie 2017

Sunt lucruri pe care nu i le spun
Aventurile mele
Un abuz din adolescență
Fratele lui îi seamănă
Și ei sunt atât de înalți, dar numai
Străinii merg la Zid

Nu îmi place să fac o separare
Trecutul meu e un negru
Rătăcit în cartier
Înăuntru: dădaca mea; fața ei
Strălucește în folia de aluminiu
Ca un motan care încă așteaptă

Mama mea e evreică
Prietenul meu e evreu
Noaptea stăm întinși
Ca lingurile de argint

La slujbele la care am participat
Nu am fost mai aproape de normalitate
Deasupra bisericii
Dervișul se înalță
Câteodată, biserica înseamnă câteodată
Numai carne

Am tăiat frunzele noi
Ale lămâiului

De pe terasă

Le-am pus lângă patul meu
Credeam că lumea
Nu se mai schimbă
Dar ea s-a schimbat de multe ori

Mirosul de lămâi
A rămas

Diminețile ploioase nu ajută
Nu fuma înăuntru
Te-am rugat
Locuim în camere slab luminate
Nicio creștere a ritmului de citit
Cerul e înnorat și jos

Ajută mila de sine
S-au descoperit animale noi
Multă durere în stomac

Diminețile ploioase nu ajută
Noaptea a trecut în tăcere
Noaptea a trecut și cerul e curat

Cei pe care cărțile i-au dărâmat
În fața mea
Cei care revin pe e-mail insistent
Ce puteam să le cer
Am plecat

Înec un pește în chiuvetă
Și spun cu un anume calm
Eu nu mi-am ales locul

Pe autostradă
Girafe caută apă
În altă parte a țării
Palmierii au rămas în beton

Sub soarele de vară
Familia mea adoptivă


Flori de lămâi cad
O republică se tulbură
Sângele-i nou și
Lămâile coapte


Spune-mi că reziști

Spun – vocea ta, puiul de tigru adoarme
Spun – vocea ta, pun la pământ
O bicicletă

În inima fiecărui evreu
Există o ţară spre care se poate zbura

Văd un lămâi
Cum crește dintre bolovani
Am pierdut o relație la distanță

Spun – vocea ta se întoarce de la
O plimbare prin seră

Nu mă ridica
Îmi place să mă destram

Cândva, o să fac pace cu istoria
Căreia-i lipsesc multe brațe


Să simți că ești diferit
Înseamnă să fugi

Tu ai rămas acolo
Ți-am cărat trupul până aici


Pattes de tigre 

(pour Oren)

Il y a des choses que je ne lui dis pas
Mes escapades
Un abus subi dans mon adolescence
Son frère lui ressemble
Et ils sont tellement grands, mais seuls
Les étrangers vont devant le Mur

Je n’aime pas faire de séparation
Mon passé est un Noir
Egaré dans mon quartier
A l’intérieur : ma nourrice ; son visage
Brille dans le papier aluminium
Comme un chat qui attend encore

Ma mère est juive
Mon ami est juif
La nuit nous restons allongés
Comme les cuillers en argent

Aux messes auxquelles nous avons assisté
Je n’ai pas été plus près de la normalité
Au-dessus du temple
Le derviche s’élève dans les aires
Parfois, l’église n’est parfois
Que de la chair

J’ai coupé les nouvelles feuilles
Du citronnier
Sur la terrasse

Je les ai mises près de mon lit
Je croyais que l
e monde
Ne changeait plus
Mais il a changé bien des fois

L’odeur du citronnier
Est restée

Les matins pluvieux n’aident pas
Ne fume pas à l’intérieur
Je t’ai souvent prié
Nous habitons des pièces mal éclairées
J’ai beau essayé de lire
Le ciel est sombre et bas

La pitié de soi-même aide-t-elle
A-t-on découvert de nouveaux animaux
Une grande douleur dans le ventre

Les matins pluvieux n’aident pas
La nuit s’est passée dans le calme
La nuit est passée et le ciel est serein

Ceux que les livres ont vaincus
Devant moi
Ceux qui reviennent sans cesse par e-mail
Qu’est-ce que j’aurais pu leur demander
Je suis parti

Je noie un poisson dans l’évier
Et je dis gardant un certain calme
Ce n’est pas moi qui ai choisi ma place

Sur l’autoroute
Des girafes cherchent de l’eau
A l’autre bout du pays
Les palmiers sont restés dans le béton

Sous le soleil d’été
Elle s’est souffle, ma famille adoptive

Des fleurs de citronniers tombent
Une république se mutine
Le sang est nouveau et
Les citrons sont mûrs

Dis-moi que tu résistes

Je dis – ta voix, le jeune tigre s’endort
Je dis – ta voix, je mets à terre
Une bicyclette

Dans le cœur de chaque juif
Il y a un pays vers lequel on peut voler

Je vois un citronnier
Venir à travers les pierres
J’ai perdu une relation à distance

Je dis – ta voix revient d’une promenade
Dans la serre

Ne tente pas de me fortifier
J’aime me dissiper

Une fois, je ferai la paix avec l’histoire
Même s’il lui manque beaucoup de bras

Dès que je me sens différent
Je me suis déjà enfui

Toi, tu es resté là-bas
J’ai porté ton corps jusqu'ici

#poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.