poem infantil 1

„soarele încă nu a răsărit pentru că ne-am trezit noi înainte”

Fotograf / Eleanor Rask
19 Mai 2015

Side A.

prima vară de când ne mutasem în ghencea
pierdeam ore întregi lipit cu nasul de fereastră
în piept simțeam planând un stol de păsări marine
și pe piele un strat de sudoare
ca folia de celofan
mama mi-a spus de când eram mic că a pierdut două sarcini de gemeni
între mine și ovidiu
cum ar fi spus se pronunță mircea nu milcea sau
soarele încă nu a răsărit pentru că ne-am trezit noi înainte
(eram la munte, aveam vreo 5 ani, toți copiii părinților ne-am ascuns să jucăm cărţi. unul mi-a zis tu ai o linie galbenă în ochi, asta înseamnă că ai avut un frate în burtă la maică-ta, dar l-ai mâncat acolo în ea şi d-asta te-ai născut singur. mai era o fată care tot așa avea și când i-am zis s-a dus la ai ei, le-a povestit, ei au făcut ochii mari și au zis c-am dreptate
atunci mi-am făcut buzele ca un nasture ovidiu
i-a tras un capac)
mi-aș fi desprins pielea toată și aș fi lipit-o
să acopere geamul
ca o foaie de ziar
mă sprijineam de pervaz îmi
turteam nasul până ce
tenul vinețiu al aerului
începea să mă gâdile după urechi
mă gândeam că aș putea încorda tare
și aș putea face să mai apară patru pete cețoase
două câte
două
mai sus

Side B.

primului i-aș fi spus thom după solistul radiohead
ar fi avut și el un ochi
mai mare și unul mai mic
în zilele când ovidiu nu s-ar fi jucat cu noi ar fi
început să danseze în picioarele goale pe covor
la fel ca în videoclipul de la lotus flower
și toți am fi stat în cerc ca un trib
și am fi aplaudat
dintre blocuri s-ar fi auzit strigăt de lupi
şi el și-ar fi umflat pieptul
pe spinare i-ar fi apărut vertebrele ca niște movilițe ar fi avut fața
lividă
globul ochilor
dat peste cap
şi ne-am fi simțit toți
în siguranță
al doilea ar fi fost radu – cum îl chema pe băiatul cu care mă jucam
când mama avea treabă și care a plecat în america
ultima dată când l-am văzut cânta
la saxofon avea o nuvelă apărută pe amazon –
pe al treilea l-ar fi chemat allen poate allyn poate
altcumva
la el nu m-am gândit prea serios
dar pe cel care ar fi semănat cel mai mult cu mine cel mai mic dintre ei ar fi fost
victor
hainele lui le-aș fi purtat eu când îi rămâneau mici
și el ar fi știut să poarte conversații în lift și cum
se răspunde când ești felicitat
așa am fi fost toți împreună când mi-aș fi simțit coșul pieptului
ca pe un steguleţ de plastic prins de ușa maşinii
și când aș fi fost în mijlocul mulțimii unde totul părea
ca prin hubloul unei mașini de spălat
și părul mi-ar fi crescut neașteptat ca un mușchi pe tot corpul
am fi avut toți ochii la fel
și fără niciun inel galben în ei

Bonus Tracks.

încă verific în oglindă dimineaţa dacă mi-au apărut fire noi de barbă şi încă adorm cu plapuma între gambe şi coapse în contracţii ritmate încă ţin amintirea sanatoriului unde lumina când intră dezvăluie stratul de praf şi urme de palme eu încă îl cred pe kierkegaard pe cuvânt şi încă sunt atent ca discuţiile să nu devină inconfortabile din cauza mea încă îmi mușc buza de plictiseală îmi mușc pielea sub încheietură şi spun uite mi-am făcut ceas

încă îmi imaginez o faleză unde să ne aşezăm toţi

şi ne descălţăm, ne băgăm în apă până la glezne

şi aşteptăm până nu mai vibrează

#mircea andrei florea #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.