Poem queer 2

„eşti mai puţin poponar,/ pentru că mergi la sală şi nimeni, dar absolut nimeni,/ nu poate să ghicească:/ îţi place s-o iei în cur”

Fotograf / M. Sharkey
27 Ianuarie 2015

Îmi spui zilnic
că hainele mele au un gen.
Îmi spui săptămânal
cuvintele mele
intonaţia mea,
subiectele pe care le ating
au şi ele toate,
un gen.
Îmi spui lunar
că felul în care văd lumea
şi felul meu de a fi
trebuie să aibă un gen.

Anual mă corectezi.

Îmi arăţi ce e bine
şi ce e rău.

Aflu astfel
că masa, scaunele, hainele
au şi ele un gen.
Aflu că şi un tren oprit într-o gară
are un gen.

Totul,
absolut totul
are un gen.

Iar acest gen este prestabilit.
L-ai stabilit tu,
l-au stabilit mama şi tata
din poziţia lor supremă de mamă şi tată.

Botezul întru gen
are loc
în spital,
un doctor cu zâmbetul pe buze anunţă
„It’s a boy!”
Un băiat căruia i se va striga în batjocură, mai târziu,
Fetiţa.
Un băiat căruia îi va plăcea, mai târziu,
să pieptene părul păpuşilor.
Un băiat care nu se va conforma.

Spune-mi, te rog, din nou,
că iubirea ta are un gen
și că nu mă poţi iubi
din cauza genului afişat.

Numeşte-mă, din nou,
efeminat. Mult prea efeminat.
Ascunde-te, din nou, în spatele masculinităţii tale.
Spune-ţi, din nou, că eşti mai puţin poponar,
pentru că mergi la sală şi nimeni, dar absolut nimeni,
nu poate să ghicească:
îţi place s-o iei în cur.

#vlad viski #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.