***

„în prima noapte mi-ai spus/ respiră odată cu mine”

Autor / Andra Rotaru
Fotograf / Old boy
23 Martie 2015

cât de în vârstă ești, dacă nu ai ști câți ani ai?

zgomotul e puternic, zgomotul oricum se produce

am crezut de mult ori că ești și la vii, și la morți.
să nu te ating – mi se spusese că am crescut, iar astfel de gesturi sunt interzise

din trupul ăsta te-am cunoscut. m-ai intrebat dacă eu sunt


eu, la fiecare mișcare: îmi pierd vlaga; însă
am învățat să dorm

1. am descoperit de copil că fața se modifică atunci când plâng. obișnuiam să trag de pielea de sub ochi, vedeam cum se formează lacrimile
2. degeaba plângi de față cu alții; mai intâi primești bătăile, apoi te lasă în pace
3. am o rezistență scăzută la sepărări. trupul meu reacționează violent, își face singur rău. mi-e aproape imposibil să-l ajut

e mai bine în absența oricărui spațiu. a timpului pe care nu-l avem. zona de confort devine această lipsa: nici un aer nu e bun pentru mine, nici o intimitate în spațiul meu privat
în prima noapte mi-ai spus
respiră odată cu mine

dacă aș putea percepe aerul, toate lucrurile din jurul meu ar putea să se miște;
mișcarea nevoilor ar fi o manifestare a tulburărilor,
oamenii împinși de curenți de aer ar fi într-un neechitabil echilibru

nu aș aprecia la fel de mult respirația, umplerea plămânilor.

în curând nu ar mai exista alt aer.

am simțit cum primesc corpul tânăr
odată cu aerul proaspăt.
cum sunetele pe care un astfel de corp le face
mă vindecă

suntem noi, cei care ne amintim, și nimeni altcineva. dependența de corp și dependența de sunetul aerului
nu-i plac suficient de mult crengile. nu-i plac suficient de mult eșarfele croșetate în care au învelit copacii. nu-i place suficient de mult unde este – la prima intersecție a crengilor, locul de unde se începe

tot ce trebuie să fac e să stau trează

#andra rotaru

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.