***

„acum c-ai ajuns în/ partea de jos a listei de chat îmi/ dau seama că a trecut timpul”

Fotograf / Jedediah Johnson
26 Februarie 2015

***
să luăm cina pe facebook ce mișto. din
profil
vom părea fericiți.

***

nu dau doi bani pe icoanele
surdomuților că-n siberia
asta ceferistă
nu există
dumnezeu. suntem zona dintre degetele unui picior și
creștem
ca o infecție moșul din
fața mea s-a gândit la sex în tot timpul ăsta

***

muncitori cu buldozere care-mi stau în
stomac
când intră schimbul unu. sub moloz

inima pulsează
numai atunci și când dorm pe burtă.

***

o minge de cauciuc fără speranță de viață mă
dai de
pereți și mă-ntorc. în scârbă

la televizor mor oamenii

***

la semafor ne
uităm în toate direcțiile și ne
prefacem c-avem de ales.

***

conductele astea
duc spre inima nimănui. chirciți

unul
lângă altul
dacă ne lipsim de gazul rusesc restul
iluziilor vor veni de la sine

***

trotuare făcute și
distruse imediat c-au uitat să repare canalizarea.

iubirea e fabricată tot
la noi de-aia
mi-e silă

***

în cafenea persoane unisex cu
mărimi diferite ca la tricouri. fum și femei care-au uitat să fie femei dar care
totuși se numesc așa.
lucrez acolo ce bine în băutură le voi scuipa.

***
ca o aplicație stu-
pidă iu-
birea noastră merge pe levels pentru a trece la următorul
apăsați ok.

x

***
polul
ăsta fără pinguini ăsta de care fugiți ca ogarii
ăsta sunt. o piatră care
-și

încălzește mâinile la ventilatorul
de la laptop

***
chestia asta din-
tre noi
e.
ca oja plesnită pe unghii

***
mi-era sete
mi se rupea câte-un fir de păr la fie
-care
miș-

care a pământului
din tine izvora câte-un val

tsunami-ul din două mii patru nu mai
interesează pe nimeni

***

există
viața de după machiaj

acolo vom fi judecați după cearcăne

***
prin pereții ăștia subțiri prin
oamenii ăștia subțiri
prin gesturile lor subțiri
e
ciment refolosit

***
în orașele mari se
termină cerul mi
se usucă gura instinctiv duc mâna
spre.
încerc să filtrez oamenii după cocleala de pe umeri pentru
că fețele lor sunt
aceeași.

***
pastilele nu oferă nicio
siguranță

a doua zi.
când o schimb pe cea veche țânțarii tot acolo și
tu tot

***

acum c-ai ajuns în
partea de jos a listei de chat îmi
dau seama că a trecut timpul

***
e o ordine firească în
lucruri [pe șinele tramvaiului 3
sub trepidații. peste
mine tricoul tău rhcp]

și-n toată debandada asta

***

când găsesc într-o pungă de
semințe un
miez murdar fără
coajă
îl bag în gură și aia e fericirea

***

de fiecare dată
[când port dantelă la gât creez o diversiune
mi se descuie sternul se ivesc apendici cu colți
dar nu-i vede nimeni
nicio femeie nu-mi mai numără
pistruii]

m-agăț de lianele pragului se sus

***

ploile se văd mai bine prin crăpăturile
mâinilor

[mai sigur de asta pe zi ce trece
victor scrie despre noroi]

prin crăpăturile pământului

***

i-am văzut osul hioid dincolo de
eticheta maioului cu paiete
pulsul
ca pumnul unui gamer nebun îi tasta pe piele

nu era frumoasă
un detaliu de martie stând la coadă la pâine

***

femeia de lângă mine poartă perucă și piele
mai albă pe gât decât pe pomeți
femeia de lângă e plastic chinezesc și eu nu pot altceva așa că râd
când pleacă mă uit în altă parte ca să nu se despartă de mine
stau în 41 aproape de noapte
fumez plastic
ca într-un videoclip ieftin

***

carnea aia tocată e-a mea
femeia cu șapcă roșie trage de manivelă cuțitele se opresc
la un cartilagiu care mă doare de când eram copil

îi zic să mai pună vreo 3 sute de grame s-o fac fericită
pe mama

***

resemnarea
cu care oamenii își acceptă ridurile
e nașpa
cea cu care îmi iau pastilele
și le adăpostesc sub limbă
la fel

***
mi-am băgat și mi-am
scos
(toate speranțele).
andreea are dreptate.
suntem niște ștergătoare de vomă cu carte.

#cristina alexandrescu #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.