***

„dragostea e o boală compulsiv-obsesivă”

Autor / Ilinca Mare
Fotograf / Denef Huvaj
03 Martie 2015

***

zile
în care soarele se mișcă
foarte greu
de pe mobilă pe podea
și îl tragem de margini,
îl netezim,
turnăm apă dintr-un vas
în altul
și seara ne ascundem sub masă,
așteptăm
cu tacâmurile pregătite
încă o rotație a luminii.

***

dormim în cort
în curtea din spate
ne purtăm cuviincios
zicem „te rog” și „mulțumesc”
ne spunem pe nume la ore fixe
ne atingem doar vârfurile degetelor
nu închidem lanterna
nu împărțim plapuma
nu ne descălțăm
mâine dimineață vor veni părinții
și ne vor lua acasă.

***

am pus lucrurile în ordine:
fiecare pantof lângă perechea lui,
paharele spălate lângă chiuvetă,
picioarele tale sub scaun,
mâna pe sânul meu.

dragostea e o boală compulsiv-obsesivă.

***

liniște

când nu ești aproape,
depozitez lucruri în cutii mici.

când se depune praful,
lumina aruncă fâșii
peste capul meu.

când apăs tâmplele,
durerea se activează.

două zile
și
vocea încă șoptește în spatele urechii.

***

duminică.
alunecăm jos din pat.
spatele rezemat de ușă,
podeaua caldă,
privirea în tavan.
lumina
să ne încălzească degetele.
soarele ca un gălbenuș moale.
o traiectorie sigură a luminii.

***

camera 86
o foame mare se zvârcolește
sub tricou.
lumina
se oprește în perdea.
perdeaua se umflă
ca o burtă.
raluca, în patul din colț.
ale traduce poeme
din engleză în română.
frigiderul pornește
cu un chițăit mecanic.

shine on you crazy diamond

***

I.

mă uit la toate lucrurile mici,
pășesc pe vârfuri
și am grijă să nu intri
în întuneric.
respirația ta se lovește
de urechea mea.
mâinile amorțite traversează fruntea.
niciun gest de nerăbdare.

II.

respirăm cu nesaț
lângă ceștile goale.
cu vârfurile degetelor
adun scrumul de pe masă.
piciorul meu peste piciorul tău,
umbrele noastre pe perete.
lumina alunecă sub scaune.
încă o țigară înainte de masă.

III.

sub pielea noastră e liniște.
ne pocnim pe rând degetele
ca după un somn lung.
tragem plapuma până sub bărbie.
ne mișcăm îndelung
unul în jurul celuilalt.
încercăm să nu ne atingem –
prima condiție a supraviețuirii.

***

am dormit o vreme.
apoi am deschis larg toate ferestrele
și lumina ne-a înghițit pe jumătate.
acum stăm pe canapeaua mamei tale
și ne prefacem că ne mângâiem genunchii.
lumina tot înaintează.
pielea ta îmi ține de cald.
din tine au mai rămas doar ochii.

„to die by your side
it’s such a heavenly way to die”

***

după-amiaza ne încălzim unul altuia locul în pat,
seara nu ne prinde nepregătiți.
în întuneric ne auzim cel mai bine.
degetele mele pe deasupra degetelor tale –
un schimb neobișnuit de respirații.

***

când vine de afară,
toată lumea miroase la fel.
iarna,
cu ghetele încă umede,
te ghemuiești lângă mine
și expiri tot aerul rece.
îți iau capul în mâini,
fiecare șuviță e la locul ei.
acum putem începe.

#ilinca mare #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.