right now

„gîndul că nimic nu se va termina mă sperie mai puțin/ decît ideea că nimic n-are un început down here”

Autor / Sorin Gherguț
Fotograf / Christopher Payne
19 Iulie 2016

dacă nu mă-ntrebi ce-i timpul, știu, dacă mă-ntrebi, nu mai știu
dacă-ncerc să fac ceva, sînt rupt, pic de somn, dacă mă-ntind, n-adorm.
ce să vezi!
cînd am altceva de lucru, știu bine ce-ar trebui să fac de fapt, cînd n-am, nici că m-apuc.
rar mi se-ntîlnește curajul cu motivația.

dacă n-am făcut-o cu mîna mea nu-nseamnă c-am scăpat și n-o să crap
din alte cauze mai devreme.
nu-nseamnă că n-am
altcumva-mbulinat-o. Și prăjitura, pe care o mănînc și n-o am,
sau n-o mănînc și se strică, și-o am
stricată, pîn-o arunc. Unele le-am ținut – poți să crezi? – luni de zile.

au ajuns oameni pe lună și eu n-am reușit nici acum să montez
niște rolete la dormitor, dar ambalajul de carton al etajerei de la jysk
își face treaba (m-am trezit și la 10.30). Nu-i primul și probabil nici ultimul
exponat arte povera de aici din habitat.

aș putea scrie ceva pe cartonul ăla, o cugetare sau niște versuri, ca la tramvai 26,
sau să invit pe altcineva s-o facă.
vezi să nu.

ceva gen „‘dacă nu ne-ntrebați, știam, acum nu mai știm
ce-i timpul’ (radio erevan)“ would do, mă gîndesc
sună a plan.

să chem o poetă, s-o fac să pară ceva spontan
am început să mă uit cu alți ochi la cartonu-ăla
suprafața lui maronie mi se pare cumva goală acum
și-n același timp încărcată de promisiuni.

ar putea folosi și drept carton de generic al unui film, scurt- sau mediumetraj
are față și verso, oricum, deci una n-o exclude pe alta
dar uite cum mă lăcomesc. Meschin, ăsta-i cusurul meu.

mic burghez, microburghez, nanoburghez, picoburghez
lumpenburghez. jyskikea clindomestos et al on my mind
on & on. compulsii și alte obsesii legate de
dotările domestice și cum îmi pun lucrurile și condițiile igienicosanitare, infrastructura și suprastructura – let’s not forget
„nu schimbarea chiliei e soluția, ci“ – ar fi zis pleșu, apud bogdan –
„recursul nemilos la mătură“

nemilos, dar nu-n necunoștință de cauză
nu te poți ascunde de gravitație după deget, (și nici –
sau cu atât, deși n-ai zice, mai puțin – dup-o coadă de mătură
sau un tub, for that matter, de aspirator)
cum nu te poți scoate din mocirlă trăgîndu-te
k muenchausen sg de păr
mătură, mătură-te
pe tine însăți, aspirator, aspiră-te și tot așa

gîndul că nimic nu se va termina mă sperie mai puțin
decît ideea că nimic n-are un început down here

și totul seamănă tot mai mult cu o-ncercare de a repune ordine-n pixeli
pe un vechi ecran alb-negru cu tub catodic după încheierea programului tv
dar a existat vreun program, s-a văzut vreodată ceva pe-acest ecran?
momentul s-aprinzi aripa primită de la regina furnicilor (furnici vs. pureci, u see)
momentul să come together

#sorin ghergut #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.