Stricat

„Nu știi cum să dai/ cuvintele tale lumii-n dimineața asta,/ așa că ieși din pat, tragi o cămașă/ din teancul de cămăși purtate”

Autor / Tara Skurtu
Fotograf / Berta Pfirsich
25 Octombrie 2015

Nu știi cum să dai
cuvintele tale lumii-n dimineața asta,
așa că ieși din pat, tragi o cămașă
din teancul de cămăși purtate, faci
o plimbare până la magazinul din colț. Îl ascult
pe omul din apartamentul de dedesubt cum cântă
ooh don’t you wanna take her home,
iar tu pe jumătate adormit alegi dintr-un
coș cu fructe. Te întorci în pat
cu un măr perfect, mi-l pui în palmă.
Atât de mic, atât de roșu. Abia aștept să-l mănânc
singură. Închid în urma mea ușa
de la bucătărie și dau drumul la știri.
Doi bărbați uluiți se apleacă peste
noua cea mai mare pâine rustică
de cartofi din lume, 96,6 kile.
Omul de sub apartament cântă
ooh don’t you wanna break her.
Mușc din măr și aș vrea
să n-o fi făcut – carnea lui făinoasă, o gură
de piure dulceag pe care o scuip
la gunoi. Reporterul de la știri se uită
la mormanul de pâine ca o trambulină,
celălalt bărbat o înjunghie cu un cuțit zimțat.
O dungă perfectă de drojdie aburește
în susul și-n afara ecranului, încălzind
camera asta unde stau ținând în mână cel mai
oribil măr din lume, ascultând în buclă
Blondie de România, și pe tine, în dușul
din capătul holului, ștergând transpirația
dimineții noastre de pe pielea ta.  


Traducere din limba engleză de Radu Vancu

#tara skurtu #poezie

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.