Un poem de Danez Smith

„Fără glume cu găini în filmul ăsta”

Autor / Danez Smith
Fotograf / Reto Whale
10 Martie 2015

Traducere în limba română de Costel ONOFRAȘ


Danez Smith s-a născut în St. Paul, Minnesota. Este autorul volumelor hands on ya knees (Penmanship Books, 2013) și [insert] Boy (YesYes Books, 2014). Poemele sale au apărut în Poetry Magazine, Beloit Poetry Journal, Ploughshares ș.a.

 

DINOZAURI ÎN GHETOU

Să facem un film numit Dinozauri în Ghetou.
Jurassic Park întâlnește Friday întâlnește The Pursuit of Happiness.
Trebuie să fie o scenă în care un băieţel negru se joacă
în autobuz cu un dinozaur de plastic, apoi se uită pe geam
& vede un T. Rex, pentru că da, trebuie să fie un T. Rex acolo.

Dar nu-l lăsaţi pe Tarantino să facă filmul. În versiunea lui, băiatul s-ar juca
cu o armă: metaforă pentru negrii care se joacă cu propria viață,
prevederea propriului lor sfârşitul, imaginea leită a propriului lor tată.
Căcat. Puştiu’ are doar un Brontozaur sau un Triceratops de plastic
& asta e dovada lui de magie, de Dumnezeu sau Moş Crăciun. Vreau o scenă

în care un pterodactyl se cacă pe o maşină de poliţie, o scenă
în care magazinul din colţ se transformă într-un câmp de luptă. Nu-i lăsaţi
pe fraţii Wayans în filmul ăsta. Nu vreau căcaturi rasiste
despre asiatici sau stereotipuri expirate cu mexicani.
Filmul ăsta e despre un cartier cu oameni buni —

copii de sclavi & imigranţi & drogați & exilaţi – salvându-şi orașul
de niște dinozauri al dracu’ de reali. Nu vreau genu’ de film polițist siropos dar
care crește pe parcurs în intensitate, cu tipul ăla Hmong, sexy, și prietena lui negresă
care-i amuzantă dar puțin autoritară. Ăsta nu-i un film cu Will Smith
& Sofia Vergara. Eu vreau bunicuțe pe verandă trăgând în șopârle

cu armele pe care le-au ascuns în pereți și sub saltele. Vreau
dinozauri de ăia, gălăgioși și scârboși. Vreau ca Cicely Tyson să facă
un discurs, poate chiar două. Vreau ca Viola Davis să salveze situația în ultima
secundă înfigând o agrafă pe gâtul lung de reptilă al dinozaurului. Dar nu,
nu poate fi un film cu negri. Nu poate fi un film cu negri. Nu poate fi respins

din cauza casting-ului sau a audienței. Filmu’ ăsta nu poate fi o metaforă
despre negri & exterminarea lor. Filmul ăsta nu poate fi rasist.
Filmul ăsta nu poate fi despre suferința negrilor sau sursa suferinței lor.
Film ăsta nu poate fi despre o poveste lungă, despre lunga poveste a durerii lor.
Filmul ăsta nu poate fi rasist. Nimeni nu poate spune „nigga” în filmul ăsta

dacă nu poate să mi-o spună-n față în public. Fără glume cu găini în filmul ăsta.
Fără gloanţe în eroi. & nimeni nu-l omoară pe băiatu’ negru. & nimeni nu-l omoară pe
băiatu’ negru. & nimeni nu-l omoară pe băiatu’ negru. De altfel, singurul motiv
pentru care vreau să fac filmul e prima scenă: băieţelul negru
în autobuz cu dinozaurul de jucărie, ochii lui mari & fără sfârşit

visele lui posibile, pulsânde & chiar aici.

 

DINOSAURS IN THE HOOD

Let’s make a movie called Dinosaurs in the Hood.
Jurassic Park meets Friday meets The Pursuit of Happyness.
There should be a scene where a little black boy is playing
with a toy dinosaur on the bus, then looks out the window
& sees the T. Rex, because there has to be a T. Rex.

Don’t let Tarantino direct this. In his version, the boy plays
with a gun, the metaphor: black boys toy with their own lives,
the foreshadow to his end, the spitting image of his father.
Fuck that, the kid has a plastic Brontosaurus or Triceratops
& this is his proof of magic or God or Santa. I want a scene

where a cop car gets pooped on by a pterodactyl, a scene
where the corner store turns into a battle ground. Don’t let
the Wayans brothers in this movie. I don’t want any racist shit
about Asian people or overused Latino stereotypes.
This movie is about a neighborhood of royal folks —

children of slaves & immigrants & addicts & exiles — saving their town
from real-ass dinosaurs. I don’t want some cheesy yet progressive
Hmong sexy hot dude hero with a funny yet strong commanding
black girl buddy-cop film. This is not a vehicle for Will Smith
& Sofia Vergara. I want grandmas on the front porch taking out raptors

with guns they hid in walls & under mattresses. I want those little spitty,
screamy dinosaurs. I want Cicely Tyson to make a speech, maybe two.
I want Viola Davis to save the city in the last scene with a black fist afro pick
through the last dinosaur’s long, cold-blood neck. But this can’t be
a black movie. This can’t be a black movie. This movie can’t be dismissed

because of its cast or its audience. This movie can’t be a metaphor
for black people & extinction. This movie can’t be about race.
This movie can’t be about black pain or cause black people pain.
This movie can’t be about a long history of having a long history with hurt.
This movie can’t be about race. Nobody can say nigga in this movie

who can’t say it to my face in public. No chicken jokes in this movie.
No bullets in the heroes. & no one kills the black boy. & no one kills
the black boy. & no one kills the black boy. Besides, the only reason
I want to make this is for that first scene anyway: the little black boy
on the bus with a toy dinosaur, his eyes wide & endless

his dreams possible, pulsing, & right there.

#danez smith #traducere #costel onofras

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.