Victor Țvetov: cu o lanternă-n mână

cronică muzicală

Autor / Costel Onofraș
20 Mai 2015

Victor Ţvetov
în lipsa unor lucruri importante
Casa de Editură Max Blecher, 2015


Dacă Muşina a fost Paul McCarteny-ul generaţiilor trecute, iar Ivănescu John Lennon-ul lor, Ţvetov ar fi probabil un fel de homeless care stă în faţa magazinelor mari şi le vorbeşte oamenilor, cu un aer detaşat, despre Wikipedia şi berea Pabst Blue Ribbon:

aştept maşina să încarc lăzile cu struguri

aştept maşina să încarc lăzile cu struguri
nu mă evidenţiez din mulţime
mă simt de al lor
în 5 ani maşinile vor vorbi între ele mai educat decât noi
fără riduri fără rahat şi flegmă
fără unghii şi ce e sub unghii
de plictiseală am luat un cuţit şi l-am înfipt în pământ şi
îl mişcam de parcă aş fi căutat
un adevăr sau despicam burta unui peşte ce se zbate
au fost zile când cerul deasupra mea albastru albastru
acuma îs la dos ghemuit ca o haină mototolită

Ca fumatul şi cititul să dea bine împreună, am încercat să citesc cartea lui Victor pe muzica celor de la Editors. Sunt toate poezii scurte armonioase, care alunecă pe gât ca nişte chipsuri. Citeşti una, o să ţi se pară copilăresc de simplă. Citeşti vreo cinci şi o să ţi se pară enigmatice. După zece, tot ce vei mai pricepe este că tipul ăsta e genial: ,,cum mă simt acum/ aş putea scrie o poezie/ poate chiar şi o pagină de proză/ aş putea să bag un pumn de cireşe în gură/ şi aş încerca să separ cu limba sâmburele".

 

 

În lipsa unor lucruri importante transmite instantaneu impresia de simplitate. Şi asta se datorează, în bună măsură, fundalului poeziei sale, care rămâne mereu naveta de la sat la oraş. Însă Ţvetov nu îţi vâră niciodată pe gât izolarea în mediul rural. Aproape că nu întâlneşti dialect de ţară, iar vitele păstrează o distanţă respectuoasă: ,,tu nu mă ştii dar stau mai mereu prin microbuze/ eu în spate lipit de geam tu în faţă lipită de 2 bărbaţi beţi/ şi orice gând pozitiv este delete din start".

 

 

Victor îşi construieşte personajele ca un paranoic scutit de mustrări de cuget, în schimb le-a înzestrat cu toate darurile pe care le poate avea un paranoic – voioşie, simţul umorului, cunoaştere şi încredere în sine, inteligenţă şi curaj fără margini. Personajele lui sunt în stare de crimă, dar şi de orice altceva. Pe măsură ce citeşti cartea, începi să te simţi ca în Robbers, în scena cu restaurantul, când Matt Healy plănuieşte un jaf bine pus la punct, şi nu te poţi abţine să ,,deschizi câteva sertare/ şi ce găseşti acolo să-ţi fie de folos/ esenţial/necesar // ca o budă în centrul chişinăului/ cu gândul rămâi şi nimic mai mult".

 

 

în palme liniştea se învârte
ca o fantomă
pe scaunul din spate
în interiorul unui microbuz rural
unde dimineţile
sunt genţi imense ticsite în portbagaj
mă gândesc la faptul că
alţii îmi achită facturile
pentru internet, drum şi poate bere
nimeni nu o să-ţi spună că va fi bine
nici măcar să speri
eu mă gândesc la mama

Ţvetov are mereu de spus ceva tranşant, aşadar întoarce limbajul pe dos, ca să găsească un mod nou de a exprima acel ceva. E stilul poeziei care nu curge, ci te împinge cu cotul. Atunci când urmăreşte un efect poetic, sună ca o interpolare făcută de un tip sentimental dintr-un cartier sărac: ,,sacoşele pline ale femeii îmi lăsa urme vineţii de conserve pe/ picioare/ într-o zi voi veni cu tine în Nimoreni/ acolo în vale la iaz/ vom întinde o pătură/ vom împărţi cartofi copţi/ şi singurul peşte prins îl vom lăsa să moară la soare".

 

 

Vom descoperi aceeaşi tehnică în versurile unor muzicieni contemporani de marcă, printre care Bob Dylan şi Beck, la fel şi Archive, în "Black & Blue". Pe scurt, ca să te bucuri de poezia lui Ţvetov, nu ai nevoie decât de un solo iscusit la chitară. Şi de un drogat care să se străduiască sub orice formă să te dea pe spate povestindu-ţi tot felul de întâmplări ciudate: ,,spre un veceu de ţară/ în dreapta/ creşte varza/ apăs butoane/ aceasta între timp creşte/ mâinile murdare/ sub unghii pământ adunat/ de o săptămână/ încet sub ele creşte/ o minigrădină cu iarbă verde".

 

 

la pauză de masă umblu prin piaţa centrală

la pauză de masă umblu prin piaţa centrală
după un borcan de fasole cu sos made in RM
sunt prea zgârcit să intru într-o cantină
mii de tarabe pline de conserve şi nimeni nu are fasole
made in RM
după 45 de minute de căutări mi-am luat o chiflă şi un chefir
made in RM
am protestat nesigur în faţa calculatorului trântind cu pumnul
în masă
după ce m-am asigurat că nimeni nu mă vede

 Am ascultat melodia celor de la The Truth, Handsome Boy Modeling School, în timp ce în capul meu erau prea multe imagini cu babele care trec strada în Bucureşti. M-am consolat cu gândul ,,dragostea ta un grafic la bursa de valori". Cum am văzut de curând Birdman, poemul lui Victor mi-a amintit de secvenţa aia în care Michael Keaton face o plimbare prin oraş îmbrăcat doar într-o pereche de boxeri, în speranţa că nu-l vede nimeni.

 

 

Tonul pe care-l foloseşte Victor atunci când regretă sau promite ceva pare desprins din Easy Easy, în care King Krule promite să nu mai fumeze iarbă în faţa unui trecător. Eşti singur şi-ţi spui: ,,ar fi trebuit să le explic cum stau treburile de fapt/ să fac o faţă serioasă la ieşire/ ar fi trebuit să devin din ce în ce mai responsabil la lucru/ ar trebui să-mi leg şireturile mai des/ dimineţile ar trebui să mă spăl pe faţă mai des".

 

 

kokon

frica e în spatele tău
eşti rea doar când tai carne pentru supă
împleteşti o brăţară din iarbă pe mâna mea
şi degetele mele se ţin bine de hainele tale
totul în jur creşte din pământ ca dinţii din gingii
vii azi la mine cum nu a venit nimeni
niciodată
mai tulbure ca o băltoacă după trecerea unui kamaz
cu o sticlă de fanta în buzunar
ai vrea să fii în bodega friguşor
sau speranţa
oricum frica e o foaie pe care pui 1 tonă de pietre
dar tu mergi la mine aici e cald
aici se face focul în sobă
şi totul e grămădit în burtă
şi căciula mea va fi căciula ta
şireturile mele vor fi şireturile tale
împletite toate într-un kokon

 

 

#recenzie #costel onofras #victor tvetov

SUBCAPITOL.ro

este o revistă online de literatură și fotografie, independentă și nonprofit.